Un irațional: „De ce unii copii au doi tătici și două mămici?”

Să ne gândim o clipă la inocența copiilor când privesc lumea din jur. Sunt uimitor de creativi când adresează nenumărate întrebări și, fără doar și poate, pot pune un adult în dilemă. V-ați imagina, totuși, să fiți întrebați de o voce firavă de ce unii copii au doi tătici și două mămici? Această întrebare se regăsește în cartea “Sunt imbatabil – 365 De ce” publicată la editura Didactica Publishing House, fiind dedicată micuților cu vârsta cuprinsă între 7-12 ani. Pe aceeași pagină apare și răspunsul, care sugerează că homosexualii pot forma o familie.

Poate că unii părinți sunt dornici să-și informeze copiii despre orice subiect și este un lucru demn de înțeles. Însă, este imposibil să admitem că familia poate fi formată dintr-un cuplu de homosexuali. Familia, prin natura sa, are rolul de a perpetua specia umană, lucru realizabil doar prin comuniunea femeii și a bărbatului. Mulți consideră că un copil are, în primul rând, nevoie de o mamă și de un tată. Adică, are nevoie de ambele modele umane pentru a învăța cum să interacționeze în viitor în societate, o carență în cuplurile homosexuale.

Având în vedere că educația începe de acasă, părinții ar trebui să își asume responsabilitatea de a prezenta cât mai obiectiv problema homosexualității când consideră că este necesar. În acest mod, copilul va acumula informații corecte, prin care i se va fundamenta propria opinie și, apoi, propria atitudine față de acest subiect.

Este important să accentuăm că imaginea familiei este conturată nu doar de o perspectivă creștină, pe care mulți ar ataca-o, ci și de legislație. Conform art. 258, alin. 1 din Noul Cod Civil, “Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi…” și art. 259, alin. 1 “ Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.”. Astfel, indiferent de modul în care privim familia, aceasta nu poate fi nicidecum formată din doi bărbați sau două femei.

Revenind la cartea publicată de DPH, deși ne-am putea aștepta să răspundă unor „De ce-uri” firești, aceasta oferă o pagină-surpriză îmbrăcată într-un neadevăr despre familie. Chiar și imaginea (aproape „pedofilică”: doi bărbați neîngrijiți și cu priviri lacome care țin în brațe o fetiță) este deranjantă pentru o minte matură (vezi foto dreapta). Un copil, însă, este atras de culorile vii și este convins de mesajul transmis fără a-l mai trece prin prisma raționalității.

Din păcate, educarea care se dorește a fi făcută este de fapt o forțare de a accepta realitatea unor minorități sexuale. Iar acea acceptare este ușor de atins, profitând de avantajul unei minți oarecum naive, care nu verifică problemele în profunzime la acea vârstă copilărească. De aceea, cred că în timpul luptei pentru drepturile homosexualilor nu ar trebui să se lezeze alte drepturi și libertăți – în special dreptul la informare corectă elaborat în art. 31 al Constituției României.

Așadar, materialele prezentate copiilor trebuie adaptate și selectate de producători pentru a evita dezinformarea prematură. Chiar și educatorii trebuie să selecteze materialele utilizate și, mai mult, să stăpânească tainele pedagogiei. Cu ajutorul lor se vor modela personalități care să exprime opinii originale, nu opinii impuse. Bineînțeles, părinții trebuie să verifice dacă produsele educative corespund valorilor pe care vor să le transmită copiilor, căci sufletul lor este oglinda sufletului adulților ce-i au în față.