Strategia Națională de Educație Parentală 2018-2025 — Cel mai mare experiment social de creare a OMULUI NOU în România

Ministerul Educației Naționale a publicat în data de 11 iunie o propunere privind Strategia Națională de Educație Parentală 2018-2025Educatie. Motivul acestei strategii: rezolvarea problemelor educaționale a copiilor din România. Soluția? Implementarea unui sistem național de educare a părinților și implicit a copiilor. Totul sună bine, până la viziunea centrală ce se desprinde din strategie: o NOUĂ concepție despre FAMILIE și valorile ce urmează a fi transmise către părinți și copii. Documentul sugerează că toate problemele existente sunt generate de o viziune actuală eronată, o educație greșită ce trebuie eradicată, urmând a fundamenta FAMILIA pe un nou set de valori și principii.

Ce consideră Ministerul că este ERONAT în EDUCAȚIA FAMILIALĂ prezentă?

* Modelul familiei naturale (mama, tata și copiii) nu trebuie să le mai fie prezentat noilor generații ca fiind modelul ideal, care poate genera cel mai înalt grad de relaționare interpersonală. (Pagina 4 a Strategiei)

* Părinții trebuie să renunțe la mentalitățile conservatoare. La nivelul percepției largi, în accepțiunea conservatoare, respectarea legilor morale produce efecte pozitive, nerespectarea lor produce efecte negative. Această viziune trebuie eliminată. (Pagina 3)

* Valorile transmise în mod tradițional, în interiorul familiei, trebuie revizuite și înlocuite, putând fi perimate în contextul actual. În opinia multora, printre valorile transmise în mod tradițional se pot înțelege inclusiv cele legate de viziunea existențial creștină. (Pagina 3)

Care sunt punctele cheie ale NOII EDUCAȚII FAMILIALE propuse?

* Copiilor li se va prezenta o nouă idee de familie, care poate însemna ORICE combinație de persoane, eliminând modelul natural, întrucât familia este “o constelație de idei, imagini și terminologii, creată și recreată permanent de practicile socio-culturale”. (Pagina 3)

* Se va pune accent pe respectarea și promovarea “drepturilor omului”, în conformitate cu standardele ONU. Aria fiind extinsă, drepturile legate de sexualitate, care în viziunea organizației internaționale implică și educația sexuală intensivă, de la vârste mici, probabil vor veni și ele la pachet. În noua viziune internațională, plăcerea sexuală este un drept, fiind normal a fi experimentată de oricine, la orice vârstă. (Pagina 23)

* Copiii trebuie sa aibă “respect pentru diversitate”. Prin conceptul extins de diversitate se va putea înțelege și mult vehiculata idee de diversitate sexuală: comportamentul heterosexual și homosexual vor fi prezentate ca două alegeri valide de viață, fără nici o diferență între ele. (Pagina 23).

* Este necesară o încurajare activă a “egalității de gen” și “eliminarea stereotipurilor de gen”. Prin eliminarea stereotipurilor de gen se înțelege crearea de personalității ‘androgine”, teorie prin care se neagă diferențele de aptitudini native între femeie și bărbat. Apoi, de la eliminarea stereotipurilor de gen până la acceptarea teoriei identității de gen (să devii din femeie bărbat și din bărbat femeie) nu mai e decât un singur pas. (Pagina 23)

Așadar, și în România, au ajuns câteva ONG-uri, prin funcționari ai MEN, să încerce crearea OMULUI NOU, rupt de firescul lucrurilor. Dacă dorim să înțelegem ce înseamnă această variantă  progresistă (propusă prin strategie), e suficient să ne uităm la disoluția ideii de familie în Europa Vestică, cu tragedia apariției noilor generații de copii debusolați. A avea o familie nu este un lucru ușor… dar este principala manieră în care omul se transformă din individ în persoană, capabil să-i asume pe cei de lângă el ca pe sine însuși, atingând cel mai înalt grad de comuniune interpersonală. Copii care, aflați în situații conjuncturale nefericite, nu au avut parte de experimentarea acestei paradigme, nu trebuie lipsiți de prezentarea modelului, arhetipului ideal al familiei naturale. Ei trebuie ajutați să treacă peste momentele grele în care se află și ghidați în direcția firească.

Departe de a “critica” orice încercare a instituțiilor statului de a rezolva problemele curente, prezentei strategii i se aplică proverbul “a sări din lac în puț”. Aceste eforturi și resurse umane imense (65 milioane de euro, 7.500 de educatori și 2.500.000 de părinti implicați) trebuie utilizate având în centru o viziune naturală, firească, validată istoric și nu o inginerie socială, un progres “dictat de sus în jos”.

Ca urmare a publicării acestui document, i-am trimis ministrul Educației, Valentin Popa, o interpelare prin care l-am rugat să îmi răspundă la următoarele întrebări:

  1. Care sunt criteriile de selecție pentru educatorii parentali pe care Strategia îi dorește angajați?
  2. Care este temeiul de drept pentru care se vrea discriminarea familiei tradiționale?
  3. Care este temeiul de drept în baza căruia se urmărește smulgerea consimțământului părinților prin toate formele viciului de consimțământ, așa cum rezultă din Strategia propusă dezbaterii publice?
  4. Are MEN drept scop general stabilit eliminarea valorilor tradiționale așa cum sunt ele cunoscute de milenii și înlocuirea acestora cu ceea ce Strategia propune ca fiind „o nouă cultură familială”?
  5. Dacă da, având în vedere mandatul pe care Guvernul îl are, care este gradul de reprezentativitate în privința suportului/ susținerii în rândul populației României?
  6. Care sunt studiile sociologice care au stat la baza propunerii noului model de familie și care sunt țările luate ca model?
  7. Care legea în baza căreia Guvernul își arogă rolul de instanță primordială care emană scara valorilor unei națiuni?
  8. Concret, cine sunt funcționarii din MEN care și-au asumat acest proiect și care au fost sursele de finanțare pt. dezvoltarea lui?