Un alt atac terorist – o nouă perspectivă

“Cel puțin 10 persoane au murit, iar alte 15 au fost rănite, după ce o camionetă a  lovit un grup de pietoni, luni 23 aprilie, în nordul orașului canadian Toronto. Potrivit autorităților, vinovat de acest incident este Alek Minassian, un tânăr de 25 de ani, fără antecedente penale”. O altă știre despre terorism apare pentru câteva zile în presă, din nou aceleași efecte: amenințarea, atentatul, revendicarea, reacția autorităților revoltate și care promit că se vor lua măsuri.

terorism

Marea problemă a Europei, a Statelor Unite, a lumii civilizate, pe care acestea nici măcar nu o pot negocia, rămâne terorismul islamic: barbarii contra civilizației, ideologia morții contra frumuseții vieții. O perspectivă asupra terorismului islamic, a unor autori mai puțin cunoscuți publicului larg, de la faimoasa jurnalistă italo-americană Oriana Fallaci până la Zbigniew Brzezinschi, o autoritate în domeniul geostrategiei, poate fi extrem de utilă, mai ales în condițiile de astăzi ale unei invazii fără precedent a musulmanilor în Europa Occidentală – civilizată, democrată, dezvoltată… Groaznicele și repetatele atentate din întreaga lume, precum şi amenințările privind continuarea acestora ar trebui să trezească liderii politici din Vest și să-i determine să iasă din ipocrizia de o inconștiență criminală în care au zăcut până acum. Formațiunile teroriste execută atentate în numele religiei ori al separatismului etnic, acaparând astfel un sprijin tot mai mare din partea mulțimilor, însă fără a-şi propune un scop politic, obiectivul lor fiind acela de a comite crime asupra dușmanilor posibili, indiferent cine ar fi aceștia. Această modificare a determinat şi o restructurare în privința organizațiilor teroriste.
Având în vedere că grupările teroriste nu necesită un stat drept formă de finanțare, ci pleacă de la auto-finanțare, grupări non-guvernamentale, la state care îmbrățișează terorismul la nivel internaţional (Iran, Sudan, Irak), acest lucru determină ca lupta contra lor să fie dificil de suportat. Astfel se explică succesul acestora în privința organizării de atentate teroriste. Mulți specialiști în domeniu relevă faptul că religia, ce a fost parte în domeniul personal al vieții
umane, a reprezentat deodată un rol extrem de important în privința mediului public. În clipa în care religia a intrat în luptă, divergențele tot mai violente au devenit inevitabile, în același timp cu stabilirea importanței posturii pe care o abordează în spațiul public, s-a practicat utilizarea religiei în scopul motivării şi îndoctrinării oamenilor pentru lupta politică, militară ori religioasă.
Cunoscuta scriitoare și jurnalistă Oriana Fallaci face o radiografie extrem de tăioasă, poate controversată, dar peste care nu se poate trece cu iterorismndiferență. O radiografie care îți poate da fiori pe șira spinării dar, în același timp, vrea să avertizeze, să tragă un semnal de alarmă pentru întreaga Europă.
“(…) treziţi-vă, oameni buni! Treziţi-vă! Paralizați cum sunteți de frica de a merge contra curentului sau de a părea rasiști (cuvânt înainte de toate impropriu, pentru că discuţia nu este despre o rasă ci despre o religie), nu înțelegeți sau nu vreţi să înțelegeți că aici este în plină desfășurare o cruciadă în sens invers. Obișnuiți cum sunteți la jocul dublu, orbiți cum sunteți de miopia şi stupizenia lui politically correct, nu înțelegeți şi nu vreţi să înţelegeţi că aici este în fapt un război religios. Dorit şi declarat de o grupare a acelei religii poate (poate?), oricum un război religios. Un război pe care ei îl numesc jihad, război sfânt. Un război care poate (poate?) nu țintește cucerirea teritoriului nostru, dar sigur țintește cucerirea sufletelor noastre: dispariția libertății noastre şi a civilizației noastre, nimicirea modului nostru de a trăi şi de a muri, a felului nostru de a ne ruga sau de a nu ne ruga, a modului nostru de a mânca şi a bea, de a ne distra şi informa…”

Cu cât civilizația şi omenirea evoluează, cu atât flagelul terorismului devine tot mai abject şi mai înspăimântător, luând aspectul unei patologii grave, ca o boală incurabilă a omenirii care se acutizează şi agravează din zi în zi tot mai mult. Tocmai de aceea, lupta contra sa nu este şi nici nu poate fi una facilă, nu neapărat pentru că teroriștii sunt imbatabili, ci pentru că ei nu se încadrează într-o logică normală, într-o filosofie a raționamentului. Anihilarea terorismului nu se poate strecura din legile şi tradițiile războiului şi ale bătăliei armate şi de aceea dificultățile rezolvării unei astfel de flagel devin din ce în ce mai evidente.